Consiliul Internațional de Știință (ISC) tocmai a lansat un cadru clar pentru înțelegerea „dreptului de a participa și de a beneficia de știință”, oferind o interpretare și un ghid detaliat acestui drept fundamental.
În această serie de bloguri, experții își împărtășesc gândurile despre interpretare și semnificația acesteia pentru comunitatea științifică, inclusiv impactul său potențial asupra politicilor, educației și accesibilității cunoștințelor științifice.
Primul nostru punct este că dreptul de a participa la producerea cunoștințelor presupune acces echitabil la sistemele care o permit. Statele, instituțiile și comunitățile care dețin cunoștințe trebuie să ofere sisteme transparente și deschise de acces pentru a permite tuturor oamenilor, indiferent de sex, identitate și mediu, să fie incluși în procesul de a face știință.
Influențate parțial de o conștientizare tot mai mare a beneficiilor socio-economice asociate cu un ecosistem de cercetare divers, eforturile de a facilita includerea grupurilor subreprezentate în cercetarea științifică au dat rezultate. De exemplu, prin revizuirea programului de catedre de cercetare din Canada, numărul femeilor titulare de catedre a crescut de la aproximativ 28% în 2015 până la 47.8% în 2024. Cu toate acestea, barierele de lungă durată și sistemice continuă să submineze progresul.
Depășirea acestui lucru necesită o gândire nouă și un angajament față de concepte precum excelența incluzivă, care prioritizează crearea de spațiu pentru cei care, de-a lungul timpului și spațiului, au fost excluși în mod deliberat, periferici sau pur și simplu trecuti cu vederea din cauza părtinirilor conștiente și inconștiente și a inegalităților structurale. Dreptul de a participa la producerea de cunoștințe înseamnă recunoașterea perspectivelor, întrebărilor și priorităților femei şi alţi marginalizaţi grupurile au fost lăsate afară și descoperirile nu s-au întâmplat ca urmare.
De asemenea, există riscuri economice grave asociate cu excluderea contribuțiilor femeilor dintr-un întreg sistem național, așa cum se întâmplă în prezent în Afganistan. Sustenabilitatea economiilor și sistemelor noastre științifice depinde de asumarea de către membri a responsabilității pentru facilitarea participării unui grup mai larg de indivizi la activitățile de producere a cunoștințelor. Acesta este motivul pentru care știința care se face în Sudul Global are nevoie de mai mult respect și recunoaștere; tinerii săi trebuie să se simtă încurajați și inspirați să intre în lumea producției de cunoștințe.
Participarea sporită la producerea cunoștințelor este strâns legată de al doilea punct al nostru – dreptul de a contesta cunoștințele stabilite. Recunoașterea acestui drept înseamnă recunoașterea faptului că cultura științifică dominantă nu posedă toate răspunsurile, deoarece nu a luat în considerare toate întrebările. Înseamnă recunoașterea potențialelor consecințe și limitări ale științei. De asemenea, recunoaște că daunele trecute făcute în numele descoperirii și științei au fost semnificative și au afectat negativ comunitățile marginalizate din întreaga lume.
Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale si Declarația Universală a Drepturilor Omului sunt de acord că știința trebuie să aibă „capacitatea” de a „contribui la bunăstarea oamenilor și a omenirii”. Această capacitate nu poate exista dacă oamenii refuză să participe pentru că nu au încredere în sistemele științifice. În timp ce lipsa încrederii în știință este încurcată cu creșterea dezinformării și a dezinformării, o întrebare pe care comunitatea științifică trebuie să se confrunte direct este: „De ce este știința și sistemele care o susțin atât de vulnerabile?”
Începutul unui răspuns la această întrebare depinde, în parte, de răspunsurile la două întrebări anterioare: „Cine este un om de știință?” și „Cine poate decide?”. Știința, ca proces de descoperire prin observarea și interogarea riguroasă a fenomenului, și sistemele care îl permit trebuie să fie spații în care coexistă diversitatea de gândire, practică și oameni. Trebuie să devină un proces care se conectează cu cei care văd lumea și ființele ei vii prin diferite lentile.
Modalitățile indigene de cunoaștere și cunoștințele indigene, care sunt produsul observării și interogării profunde de-a lungul mileniilor, de exemplu, au multe de învățat despre unde și cum trăim. Știința trebuie privită ca un efort uman colectiv care necesită contribuții din partea diverselor comunități din întreaga lume. Trebuie să se bazeze pe dovezi empirice, obiectivitate și teste riguroase pentru a obține explicații universale, încorporând în același timp modalități holistice de cunoaștere care sunt împletite cu practicile culturale, spiritualitatea și generațiile de observare a mediului.
Un exemplu promițător în domeniul sănătății indigene este Etuaptmumk sau Vederea cu doi ochi. Propus de bătrânii Mi'kmaq din Mi'kma'ki (o regiune cunoscută și ca parte a estului Canadei), Etuaptmumk este o abordare care recunoaște valoarea utilizării mai multor perspective pentru a explora provocările complexe. Sistemele puternice sunt cele care invită și încorporează în mod constant oameni noi, idei noi și moduri noi de a gândi și de a lucra.
Françoise Baylis și Karly Kehoe sunt membri ai ISC Comitetul permanent pentru libertate și responsabilitate în știință (2022-2025).
Consiliul Internațional de Știință (ISC) a lansat interpretarea sa a „dreptul de a participa și de a beneficia de știință”, oferind un cadru clar pentru înțelegerea acestui drept fundamental.
Interpretarea subliniază obligațiile și responsabilitățile cheie necesare pentru a asigura accesul universal la știință și cunoștințele științifice, subliniind totodată protecția libertăților științifice și promovarea educației. Aliniat cu principiile ISC ale libertății și responsabilității în știință, acesta întărește viziunea științei ca un bun public global.
Dreptul la știință
Consiliul Internațional de Știință consideră că există un drept uman universal de a participa și de a se bucura de beneficiile științei și că este responsabilitatea guvernelor să creeze și să susțină oportunitățile cetățenilor de a folosi acest drept.
Dreptul la științăDeclinare a responsabilităţii
Informațiile, opiniile și recomandările prezentate în blogurile noastre de invitați sunt cele ale colaboratorilor individuali și nu reflectă neapărat valorile și convingerile Consiliului Internațional de Știință
Citește mai multe despre Dreptul omului la știință are 76 de ani. Este un memento pentru noi toți să fim mai curioși 
Citiți mai multe despre A face știința accesibilă este o chestiune de drepturile omului: Apelul unui om de știință la incluziune 
Citiți mai multe despre Revendicarea științei ca drept al omului: Comentariu de la Raportorul Special al ONU în domeniul drepturilor culturale 
