Rapoarte continuă să apară din presupus jafurile of zeci de mii de artefacte din Muzeul Național Sudan in Khartoum. Muzeul, lângă confluența Nilului Alb și Albastru, deține o istorie a regiunii, care găzduiește civilizații antice, temple și piramide. Dar a fost prins în focul încrucișat un război între forțele paramilitare de sprijin rapid și forțele armate sudaneze, care a lăsat milioane de oameni strămutați și a devastat mediul construit. Mohamed Albdri Sliman Bashir este un arheologie savant care cunoaște intim muzeul. Conversaţie îl întreabă ce este în joc.
Când a fost înființat muzeul și ce importanță are?
Muzeul Național Sudan este o mărturie a bogatului patrimoniu istoric și cultural al regiunii și servește ca un depozit important pentru antichitățile țării. A fost fondată în 1959, înainte de construcția Barajul înalt din Aswan. Un condus de Unesco campanie de salvare a fost lansat în 1960 pentru a proteja și conserva monumentele antice care urmau să fie inundate de baraj, ceea ce ar altera peisajul din Nubian regiune.
Arheologii s-au confruntat cu o provocare descurajantă: au trebuit să documenteze și să mute nenumărate artefacte și structurile din Nubia egipteană și sudaneză înainte de a fi pierdute. The scară a fost imens. Temple întregi au fost demontate cu grijă și reconstruite în locuri mai sigure. În timp ce Egiptul era acasă important temple, comorile arheologice ale Sudanului erau mai mici, dar la fel de valoroase.
S-a decis aducerea a trei temple la Khartoum pentru a fi protejate și conservate pentru generațiile viitoare. Inițial, antichitățile erau găzduite într-o anexă a Universității din Khartoum, dar lucrările de conservare au pus bazele construcției unui muzeu național. Locația sa a fost aleasă cu grijă, aproape de fosta grădină zoologică, unde templele recuperate ar putea fi integrate într-o istorie mai amplă a Sudanului.
Arhitectul german Friedrich Hinkel a efectuat cercetări ample în Sudan și a jucat un rol cheie în designul muzeului, optând pentru un aspect unic care reflectă cursul sinuos al Nilului. Fiecare templu a fost reconstruit de-a lungul unui bazin special proiectat care a simulat malul râului Nubiei de Jos, păstrându-și alinierea inițială și semnificația contextuală.
Muzeul a fost inaugurat în 1971 și reprezintă o piatră de hotar în peisajul cultural sudanez. Nu numai că păstrează artefacte nubiene, dar este și un centru de cercetare, educație și mediere culturală.
Care sunt cele mai notabile colecții?
Muzeul Național Sudan găzduiește artefacte, de la preistorie până la Perioada islamică. Colecția muzeului de peste 100,000 de artefacte este o sursă importantă pentru a înțelege ce a modelat această regiune.
Una dintre cele mai remarcabile colecții este cea a civilizațiilor neolitice care datează de la 5000 î.Hr. până la 3500 î.Hr. Artefactele din această perioadă oferă perspective asupra primelor societăți agrare (agricole) care au pus bazele organizării sociale și expresiei culturale ulterioare. Deosebit de fascinante sunt rămășițele vieții cotidiene, inclusiv ceramică și unelte, care ilustrează progresul tehnologic al acestor comunități preistorice.
Muzeul prezintă, de asemenea, artefacte din perioada colonizării egiptene în Nubia, care a condus la o fuziune a culturilor și stilurilor artistice. Printre cele mai importante colecții se numără obiecte din Vechiul, Mijlocul și Noul Regat al Egiptului (2660-900 î.Hr.) care ilustrează împletirea a două mari civilizații.
Civilizațiile pre-Kerma (din 2180 î.Hr.) arată dezvoltarea culturii și a dinamicii puterii în regiune. O altă colecție se concentrează pe Regatul lui Kerma (2500BC până la 1500BC), cunoscut pentru arhitectura sa monumentală și societatea avansată.
Kushite civilizația, în special din 660 î.Hr. până în 300 î.Hr., este alta. Colecția magnifică include statui uriașe ale regilor kușiți și ale zeităților lor. Acestea subliniază abilitățile artistice ale perioadei și, de asemenea, reflectă teocratic și ideile politice ale societății kușite.
Poate unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale muzeului este prezentarea Meroitic civilizație (300 î.Hr. până la 350 d.Hr.) și regatele post-meroitice. Artefactele din aceasta perioada, inclusiv stele funerare cu inscripții complicate (tablete din stâncă), bijuterii și ceramică frumos decorată, spun povești despre cotidian și despre sacr. Ele evidențiază viața spirituală bogată și obiceiurile sociale ale civilizației.
În cele din urmă, muzeul găzduiește o colecție rafinată de fresce creștine din Catedrala din Faras. Aceasta oferă o perspectivă asupra perioadei medievale când creștinismul a luat rădăcini în regiune (350-550 d.Hr.). Aceste opere de artă vibrante reprezintă cultura sudaneză în acest moment: o fuziune a credințelor indigene și a iconografiei creștine.
De ce este importantă istoria culturilor Nubian și Kush?
Istoria culturilor nubiene și kushite este o mărturie a contribuției bogate a comunităților africane negre la civilizația umană. Ele subliniază rezistența, complexitatea și ingeniozitatea societăților africane, care sunt adesea umbrite de versiunile eurocentrice ale istoriei.
Regatul Kush, care a apărut în jurul anului 1070 î.Hr., a fost o entitate formidabilă care a provocat puterile dominante ale vremii, inclusiv Egiptul. La apogeul său, Imperiul Kushit se întindea de la confluența râurilor Nil până la Marea Mediterană, subliniind importanța sa în politica, comerțul și cultura regională.
Kushiții erau cunoscuți pentru ei piramidele de la Meroë, care reflectă un stil arhitectural distinct. Într-o perioadă în care Roma era încă în curs de dezvoltare și Grecia avea rădăcini în politica orașului-stat, regatul kușit conducea un imperiu care facilita rutele comerciale și schimburile culturale între Africa subsahariană și Orientul Apropiat. Această rețea a jucat un rol în răspândirea ideilor, bunurilor și tehnologiilor. Kush a fost un jucător central în lumea antică.
Liderii nubieni precum Piye si Taharqa sunt celebrați ca gardieni ai culturii care îmbină practicile indigene cu influențe din alte țări, inclusiv tradițiile egiptene. Această îmbinare culturală a credințelor a îmbogățit moștenirea ambelor societăți și a promovat o moștenire de cooperare și respect reciproc. Realizările Kushiților în război, guvernare și artă ilustrează dinamismul civilizațiilor africane și capacitatea lor de a inova și de a se adapta.
Care ar fi impactul pierderii acestor colecții?
pierdere raportată a unor părți din această colecție reprezintă o tragedie profundă și cu mai multe straturi pentru generațiile viitoare. Colecțiile culturale servesc drept ancoră pentru identitatea unei societăți. Ele întruchipează memoria comună a unei comunități și promovează un sentiment de apartenență și continuitate cu trecutul. Pierderea acestui lucru nu numai că subminează înțelegerea noastră despre cine suntem, ci și împiedică transmiterea cunoștințelor și a valorilor culturale către descendenții noștri. Și rolul lor în lume.
Materialele restaurate din Muzeul Național servesc ca pietre de încercare ale identității sudaneze și simbolizează rezistența. Generațiile viitoare nu vor mai avea acces la amintirile strămoșilor lor care exprimă complexitatea identității lor.
Artefactele culturale pot juca un rol în coeziunea comunității și în consolidarea păcii, în special în regiunile marcate de conflict. Antichitățile pe care le-am pierdut nu au fost doar obiecte, ci expresii ale experiențelor comune care au unit diferitele comunități din Sudan. Generațiile viitoare riscă să moștenească o istorie fracturată, în loc de o înțelegere nuanțată care ține cont de perspective diferite.
Pierderea depășește ceea ce este tangibil; are implicații profunde pentru memoria noastră colectivă și etosul pe care îl transmitem.
Acest articol este republicat de la Conversaţie sub licență Creative Commons. Citeste Articol original.
